Calydiversity's Blog

         Parintii lui Ionel au plecat dintr-o tara saraca din Europa in America, unde sperau sa duca o viata usoara. Dar tatal nu a gasit de lucru mult timp iar mama a cazut bolnava la pat. Au ajuns intr-o mare saracie. Micutul Ionel vedea bine ca toate lipsesc din casa si suferea din aceasta pricina. Dar ce putea face? Tot gandindu-se la saracia din casa, ii trecu prin minte un gand. Isi aminti ca la scoala auzise vorbindu-se  despre copiii credinciosi ca au in car un Prieten bun si puternic, pe Isus Hristos. Luand stiloul, scrise urmatoarele:

    ” Scumpul meu Isus, vara asta am strabatut oceanul cel mare si de atunci mama este tot bolnava. Nu vrei sa-i trimiti Tu ceva, care sa o vindece?

      Scumpul meu Isus, trimite si tatalui meu de lucru, ca sa poata sa cumpere haine calduroase si ceva de mancare! Si daca vrei fa aceste lucruri repede, caci mi-e frig si foame! Noi locuim pe strada 135, in New York. Micul tau amic Ionel.”

     Citi inca o data scrisoarea si scrise pe plic: “Pentru Isus din cer.” Apoi alerga sa o puna cu mana lui in custia postala. Functionara, care sorta scrisorile la posta, era o buna crestina si, ajungandu-i in mana scrisoarea lui Ionel, ramase mirata de adresa. O deschise si o citi. Ochii i se umplura de lacrimi si-si zise: ” Credinta copilului nu va fi inselata.”

     Chiar in seara aceea istorisi intamplarea catorva prieteni, care au fost miscati de cele scrise de IOnel. Acestia i-au venit in ajutor, fiecare cu ce au putut si au trimis un pachet, in care au pus haine pentru tatal sau, paturi calduroase si alimente de tot felul pentru mama baiatului, iar pentru copilas o bancnota de zece dolari.

      Acel pachet a fost insotit de o scrisoare a functionarei adresata lui Ionel. Aceasta ii scria ca randurile sale au cazut in mana slujitorilor lui Isus si ca acestia ii trimiteau din partea Stapanului lor acele daruri.

     Ce mare a fost bucuria tuturor cand au deschis pachetul si au gasit atatea lucruri bune! Iata cum a fost rasplatita credinta micutului Ionel!

Se spune ca era un rege batran, si stia si el ca se apropie de moarte dar acesta nu avea nici un fiu care sa fie succesorul sau la tron! Desigur avea multi slujitori de incredere dar acestia , pe  cum imbatranea regele, tot mai lingusitori erau! Asa ca regele intr-o  zi s-a gandit si a chemat la el mai multe persoane, pe care el le considera demne de tron! Le-a dat fiecaruia cate o samanta de un anumit soi, si le-a spus sa o planteze si sa se ingrijeasca de ea, si care avea sa aiba mare grija de ea, si va creste cel mai frumos si mai armonios, acela va fi demn sa fie  succesorul lui! Toti au luat aceea samanta si s-au apucat de lucru! EI se mai intalneau din cand in cand si toti se laudau: ” Sa vezi ce mare a crescut planta mea!”,”Ba a mea are si flori si imediat da roade” ” A mea deja ii imensa, cred ca trebuie sa o mut intr-un ghiveci mult mai mare”. Printre ei era un flacau care desi a cerut ajutor bunicii si mamei sa creasca aceea samanta, nu s-a intamplat nimic, nu au crescut decat buruienile si doar a avut de lucru sa le pliveasca! A venit timpul cand toti trebuiau sa se prezinte cu ghivecele lor impreuna cu plantele care le-au crescut, iar flacaul nostru nici nu a vrut sa mearga dar din datoria pe care o avea fata de rege, sa-a prezentat si el dar doar cu ghiveciul si pamantul din el! Dupa ce toti si-au dus inaintea regelui ghiveciul cu planta crescuta regele a dat sentinta! A chemat toti oamenii mai de seama si le-a prezentat succesorul sau care era chiat flacaul in a carui ghiveci nu a crescut absolut nimic! Toti au inceput sa se intrebe de ce a fost data aceasta sentinta si ca nu era corect! Dar regele s-a ridicat in picioare si le-a spus: ” Voi toti sunteti niste mincinosi. Semintele pe care vi le-am dat, toate au fost seminte fierte si nu puteau sa incolteasca, doar acest flacau a fost sincer si si-a prezentat ghiveciul gol! El va fi succesorul meu la tron!”

   Morala: mda…sa fi sincer?! cred ca asta ar fi! Voi ce ziceti?