Era iarna. Imprejurimile orasului Genf erau invaluite de ceata deasa. Acest lucru nu-i convenea unui turist care calatorea prin Elvetia, caci dorea sa vada frumusetea acestui oras si a imprejurimilor lui. Acum, totul era acoperit de o ceata si nu era nici o perspectiva ca vremea s-ar putea imbunatati. Cineva l-a sfatuit sa urce pe Saleve, un munte inalt in apropierea orasului. De acolo va putea privi frumusetea mareata a Alpilor. Omul porni la drum, dar ceata tot nu se risipi. Oare fusese inselat si facuse in zadar acel drum? Se opri nehotarat la marginea drumului. Atunci ii veni in intampinare un calaor, caruia i se adresa. “Da”, spuse barbatul, “trebuie sa urvati pana la cruce, acolo veti vedea soarele.” Cu un nou elan, omul porni mai departe si intr-adevar, ceata incepu sa se imprastie. In fata lui aparu tinta deumului sau: crucea. Acolo, ceata disparuse fara urma. Orasul si lacul erau acoperite de un val des, dar la cruce stralucea soarele.
Nu stau lucrurile la fel si in viata omeneasca? Atata timp cat nu am mers la crucea de la Golgota si nu am gasit pacea cu Dumnezeu prin sangele Fiului Sau, drumul nostru va merge prin ceata si prin noapte. Nu vedem nici sensul nici tinta vietii noastre. Dar imediat ce Il cunoastem pe Hristos, intunericul dispare si totul devine clar si luminos, pentru ca avem lumina vietii.
